“Copacii albi, copacii negri…”*
…Bianca Anghelescu seamănă cu Silvia
Navarro. Le separă doar decorul şi biografia. Poarta le apropie. Se întinde şi
sare ca un motan după vrăbii. Un curaj moştenit de-acasă, de la Severin , insuflat de
antrenorul Ion Milovan. Bacăul a mai avut un asemenea portar, care arunca
tribunele în aer, anul trecut, pe care nu a ştiut să-l păstreze (Cristina Sîntămărean).
Intre timp, a învăţat, poate, ceva şi din regretele de pe urma celor pierdute…Mirela
Vîlcu, pivotul echipei antrenate de I.Arsene
şi C.Oprea, pare o jucătoare din
prima ligă, trimisă în recunoaştere prin hăţişurile diviziei secunde. Trebuie
doar să o urmăreşti cu atenţie şi să-i descoperi paşaportul. Cornelia Ţocu, în
momentele în care nu-şi aminteşte valurile Dunării din oraşul natal, devine
lidera echipei. Ştie să facă şi ceea ce n-o crezi în stare. Iuţeşte jocul, transformă
impecabil aruncările de la 7 metri, în apărare e arţăgoasă ca un grănicer
sovietic cu adversarele care bat în
retragere precum promisiunile electorale. Cristina Tat are braţ de scandinavă. Dacă
ar vedea-o acum, nordicii i-ar propune pe loc un contract pe câţiva ani. Vreo
doi ar ţine-o însă numai pe bancă şi ar pune-o doar să urmărească jocul marilor
handbaliste. Pe tricou poartă nr.14, dar pentru portari e mai mult nr.13… Şi aşa,
abia desluşesc trasoarele fetei sosite de la Cluj , de acolo de unde vin, de regulă ploile…Despre
Adina Cârligeanu îţi vine să scrii o carte, cu un final deschis. Parcă e eroina
dintr-un film italian interbelic, obligatoriu alb-negru. Este jucătoarea de
care te apropii şi te desparţi de o mie
de ori într-un singur meci. Dacă i-ai fi impresar, nu ai avea decât două şanse: să devii
miliardar sau să eşuezi undeva pe o insulă pustie. Acolo, de unde nu te mai
poate salva decât Lăcrămioara Cilici, singura fată capabilă să-ţi aducă vestea
cea bună şi pe patul de moarte. Anul trecut, marca mereu, dar îi ţineam minte doar
golurile din ultima secundă. …Sunt multe de spus despre fetele Ştiinţei, plămădite
parcă din energii contrare. Anul acesta, au reuşit să-i sperie pe toţi cei cu
aspiraţii la promovare. Mai puţin pe ceilalţi…Dacă se concentrau mai mult, iar
în Divizia B ar fi fost exilaţi cei doi arbitri sârbi din semifinala
Oltchimului disputată la Gyor ,
dădeau clasamentul peste cap. Să admitem că e o performanţă pentru o echipă
care a cochetat în ultimele sezoane doar cu locurile de mijloc ale
clasamentului. Există, însă, şi un risc. Să ajungem să ne placă o astfel de
viaţă, fără început şi sfârşit. A venit şi ziua în care trebuie să gândim altfel
viitorul apropiat. Toţi, nu doar profesorii I.Arsene şi C.Oprea!
Coada nu trebuie să se facă doar când se împart plăcintele victoriei…
*Primul vers al poeziei “Decor” de G.Bacovia (volumul “Plumb”,1916)
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu