Bulgarian

joi, 16 mai 2013

Interviu cu handbalista Georgiana IGNAT (Spe Strovolos/Cipru)


“Criza de aici a afectat foarte mult cluburile”
@Interviu cu handbalista Georgiana IGNAT (Spe Strovolos/Cipru)
  
     Pentru unii, Ciprul reprezintă doar o aventură. Pentru alţii, o vacanţă de vis în ţara frumoasei născute din spuma mării. Mereu râvnită şi disputată de-a lungul unei istorii zbuciumate, Insula Afroditei mai are, însă, puterea să zâmbească şi sportului. Discipline care îi erau complet necunoscute în urmă cu 30 de ani au început să prindă contur pe harta unei ţări divizate încă din 1974, care a păşit în Europa Unită doar cu un picior. Dacă despre partea turcă a insulei (Kibris) se ştiu puţine lucruri, toată activitatea sportivă de acolo desfăşurându-se într-un anonimat total (dat fiind statutul său politic nerecunoscut decât de Ankara) dinspre partea grecească încep să ne parvină tot mai multe informaţii. Bunăoară, în campionatul de handbal feminin al Ciprului (ca şi în cel de volei sau de baschet), România a devenit unul dintre investitorii cei mai cunoscuţi şi doriţi. Câteva handbaliste tinere şi talentate, care n-au mai încăput în ograda tot mai strâmtă de acasă, şi-au asumat rolul de apostolat sportiv, căutând şi clădind performanţa acolo. Este şi cazul ieşencei Georgiana Ignat (n.6.02.1989), interul stâng format la atât de respectata şcoală de handbal din Dealul Copoului, care anul acesta şi-a adjudecat cu Spe Strovolos, echipa la care evoluează (o adevărată colonie românească) titlul de vicecampioană naţională.
Leonard POPA

-Handbaliste române în Cipru, Georgiana?! Câte şi unde?
-La ora actuală, suntem aici 6 jucătoare române, 2 la Panelinious, echipa din Lefkosia, 3 la Aradipou, echipa din Larnaka, iar 1 este accidentată şi în acest sezon nu a jucat la nicio echipă.
-Tu, o moldoveancă de-a noastră, studentă la Cuza, cum ai ajuns acolo?
-
Totul s-a întâmplat în vara anului 2008, după ce am terminat LPS din Iaşi, acolo unde a venit o antrenoare de handbal stabilită în Cipru, Gabriela Condrea (fosta jucătoare a Teromului, din anii 90-n.n.) care căuta jucătoare pentru echipa ce avea să o infiinţeze aici. Dumneaei absolvise facultatea la Iaşi, după care a fost un timp antrenoare la Târgovişte. A ajuns apoi în Cipru (un alt antrenor cu nume, stabilit în insulă, este Gh.Sbora, fostul tehnician craiovean-n.n.), a antrenat nenumărate echipe şi, într-un final, şi-a deschis propriul ei club sportiv. Echipa era la început, aveam nevoie de multă muncă să o punem pe picioare şi să construim ceva împreună. Am jucat 2 sezoane, totul a mers bine, echipa era în creştere, dar din păcate a renunţat, din cauza unor probleme financiare.
-La ce formaţii din ţară ai mai jucat? Pe ce post?
-In ţară nu am jucat decât la echipa din liceu, LPS Iaşi, deoarece imediat după ce am terminat, am venit aici, pe post de inter stâng.
-Cum te-ai acomodat în Cipru? Ai învăţat limba greacă?
-Inceputul a fost greu, având în vedere căldurile de aici, dar oamenii sunt foarte primitori şi prietenoşi aşa că m-am acomodat foarte repede. Am învăţat limba greacă, mi-a plăcut foarte mult şi mi s-a părut foarte interesantă.
-Vorbeşte-ne despre sezonul competiţional parcurs cu echipa ta din Larnaka...Ce rezultate aţi obţinut? Ştiu că în toamnă aţi jucat şi în cupele europene...
- După cum am zis, din cauza problemelor cu prima echipă, antrenoarea noastră a decis să ne dea cu împrumut la o altă grupare şi aşa am ajuns la formaţia din Larnaka. A fost un sezon cu multe dificultăţi, întrucât handbalul de aici nu mai e ce a fost odată. Probleme financiare, jucătoarele din ce în ce mai puţine...Dar toate acestea ne-au unit şi am reuşit să mai terminăm un sezon. Criza de aici a afectat foarte mult cluburile. Din zvonurile auzite, în toamnă, nu vor mai exista echipa feminină de handbal şi cea de junioare. Guvernul nu mai poate da banii necesari pentru ca handbalul de aici să rămână în picioare. Este păcat, deoarece este un sport frumos şi se pot găsi noi talente cu care să se meargă mai departe. Bineînţeles, această criză a afectat şi restul sporturilor de aici, dar vom vedea în sezonul următor ce a rămas neatins. Da, anul trecut, am jucat în cupele europene cu o echipă din Olanda. Din păcate, am pierdut, dar aşa e în competiţie. Nu am avut pregătirea necesară, însă am mers înainte cu capul sus, am avut o evoluţie rezonabilă. In general, parcursul nostru competiţional a fost unul bun, terminând pe locul 2 în campionat, cu toate neajunsurile, antrenamente puţine, jucătoare lipsă şi probleme financiare...
-Ce statut au handbalistele în Cipru? Amatoare sau profesioniste?
- Acum, nu cred ca mai putem vorbi de jucătoare profesioniste. Poate că, în urmă cu 2-3 ani da, dar la ora actuală trecem la statutul de amatoare...E şi motivul pentru care cele mai bune jucătoare cipriote preferă să plece în Grecia. E şi cazul lui Sizinou, cel mai bun produs autohton.
-Oamenii vin la meciuri? Calitativ, cum ţi se pare handbalul cipriot? La băieţi, am văzut unele progrese...
- Nu, vin la meciuri doar cei apropiaţi, familiile, prietenii... Şi este păcat, foarte mulţi dintre ei nu au văzut niciodată un meci de handbal şi nu arată a fi interesaţi. Altele sunt tabieturile ciprioţilor. Ne-am obişnuit cu asta şi noi, cele care locuim aici. Handbalul cipriot este la un nivel foarte slab. Intr-adevăr, la băieţi, sunt ceva progrese, cluburile se implică mai mult, în schimb, la femei, este din ce in ce mai greu. Multe jucătoare cipriote din cele întâlnite aici se retrag înainte de a cunoaşte marea performanţă.
-Gânduri de viitor?
-Având în vedere situaţia, nu ştiu cum o să decurgă totul. Bineînţeles că aş vrea să continui, aşa amator cum e la ora actuală,  atât cât se mai poate...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu