Follow by Email

Bulgarian

A apărut o eroare în acest obiect gadget

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Handbal (F): Ştiinţa Bacău-Ştiinţa Bucureşti 27-27 (13-13)

Handbal (F): Ştiinţa Bacău-Ştiinţa Bucureşti  27-27 (13-13)

Ştiinţe egale

Deocamdată, nu putem mai mult…Ne urcăm în corcoduş fără scară şi apoi alunecăm de pe ramurile umede. Ne priesc doar cele uscate. Infrângerile cu Şcoala, Slobozia şi Galaţiul ne-au arătat că suntem la sfârşitul toamnei şi am cules tot ce era de cules. Cu Ştiinţa Andreeii Trăilă- o excelentă  jucătoare pe care Bacăul a avut-o în mână (în 2010-2011 a fost în lotul lui CSM, în primul eşalon), dar a ţinut-o mai mult prin şi cu buzunarele sparte- am mai înţeles şi altceva. In oraşul lui Bacovia, fericirea durează cu 5 secunde mai puţin. Timp suficient pentru ca adversarul să renască şi să-ţi tuflească tortul de nunta. E frustrant să pierzi victoria la spartul târgului, aşa cum s-a întâmplat cu fetele profesorilor Costel Oprea şi Giani Hornea, la ultima înfăţişare de pe teren propriu din actualul sezon, când s-a decis, practic, soarta locului 5, acela despre care nu poţi spune niciodată prea multe, nici de bine, nici de rău...Era mai îmbucurător, parcă, şi mult mai incitant, dacă eram noi aceia care să fi reuşit performanţa bucureştencelor. S-ar fi scris că am obţinut un punct. Aşa, senzaţia generală e că am pierdut doua... Băcăuncele n-au jucat rău, ci în felul cum o fac întotdeauna, când le iese jocul Corneliei Ţocu şi Adinei Cârligeanu, iar Lacrămioara Cîlici nu ratează decât din 7 metri şi cele două contraatacuri pe care le face mereu cadou portarului advers, ca pe un cal troian. Plac ochilor prin determinare, îi fac să se închidă prin greşeli elementare. Nu ştiu cât e de profitabil un astfel de joc şi până unde ţine. Cu aspirantele la promovare în prima divizie am văzut că nu. Ştiinţa Bacău intră în iarnă cu parfum de trandafir, ca o femeie frumoasă pe stradă, după care întorci capul, dar n-o întrebi cum o cheamă...

Leonard POPA                                                                     

luni, 18 noiembrie 2013

VOLEI, Divizia A1 (F): Ştiinţa Bacău – SCMU Craiova 3-0 (25-16, 25-14, 25-12)


 Buzduganul fără…zmeu!

   Ori de câte ori îşi anunţă venirea la Bacău, voleibalistele craiovence o fac într-o manieră entuziasmantă. Tot timpul ai senzaţia ca va fi un derby, un joc spectaculos care să te scoată din amorţeala jocurilor cu Piatra-Neamţ si Constanţa, ambele dezmoştenite de tunetele şi fulgerele cu care, cândva, îşi ascundeau adversarele sub aşternuturi. In realitate, când ajung pe Bistriţa, oltencele chiuie a pagubă. N-au suflet de armură, doar insigne cu sfaturi medicale şi domestice, aşa cum existau prin anii 60…”Jucaţi volei, ca să vă menţineţi sănătatea!” sau „Nu vă jucaţi cu focul!”...De vină o fi şi actualul sistem competiţional care nu te îmbie să te strofoci prea mult în campionatul regulat. Ce rost are să-ţi faci degeaba bătături în palmă încă de pe acum, când totul se va decide mai încolo, în play-out si play-off?! De altfel, aud că unele echipe se şi pregătesc să moară (Lugojul), aspirinele luate în vară epuizându-şi eficienţa, odată cu vistieria. Cu puţini (şi nesemnificativi) finanţatori, cu spectatori doar la partidele Albei Blaj, voleiul feminin românesc trăieşte cu speranţa în Moş Crăciun. Bine a făcut Florin Grapă că l-a izgonit de la Bacău! O echipă a Ştiinţei care renaşte doar de sărbători cu miros de cetină ne-ar fi plictisit. Studentele, cu trei echipe (una în teren, alta pe margine şi încă una în tribune), nu se împiedică decât atunci când se dau jos din pat, la începutul sezonului. Păi, nu vă spusei aşa?! A fost suficient ca Monika Potokar să înveţe câteva cuvinte româneşti, ca să călcăm din victorie în victorie. Unde mai pui că şi Alexandra Sobo vine, din ce în ce mai des, cu fileul de acasă? Craiova se întoarce în Bănie lăsând la Bacău câteva urme firave: Smultea, Ilina şi, poate, Buz. Aceasta din urmă, însă, ca o reclamă la turneele de beach-volley, nicidecum la altceva.

Leonard POPA

“Viky” AMARANDEI -prima perlă a handbalului feminin băcăuan

“Viky”, prima perlă a handbalului feminin băcăuan

   După mai multe tentative eşuate, în sezonul  1977-1978, formaţia feminină de handbal Ştiinţa Bacău promovează pentru prima dată în Divizia A (în 1975 promovase în Divizia B) sub comanda antrenorului care avea să scrie istorie peste tot pe unde a fost (Buhuşi-Bacău-Tg.Mureş), Eugen Bartha. In Divizia A, băcăuancele atrag atenţia încă din primele etape, când nici o echipă nu reuşeşte  să le depăşească. Mai mult, în Sala Sporturilor din Bacău, suporterii au ocazia să urmărească, alături de  alte sportive valoroase, precum Ecaterina Marian, Riţa Florea, Viorica Cătineanu, Liliana Văcaru-Tadici (soţia actualului selecţioner), un inter-stânga cu braţ de fier, care transformă orice aruncare de la 9 metri în gol. Aceasta a fost Victoria (Viky) Amarandei, prima perlă a handblului băcăuan, care avea sa devină, de altfel, golgetera campionatului, când  Ştiinţa a câştigat primul său titlu naţional (1978-1979), chiar în anul debutului pe prima scenă. Handbalista băcăuană nu era, însă, o jucătoare necunoscută. Incă după Mondialul din 1975, când România s-a clasat pe un onorant loc patru, Victoria Amarandei era una dintre favoritele specialiştilor, fiind mereu prezentă în topul remarcatelor. In clasamentul anual, realizat pe baza voturilor a 48 de antrenori din ţară, o regăsim printre jucătoarele de prim-plan. Iată cum se prezenta respectiva ierarhie, în baza opţiunilor exprimate de tehnicieni: PORTARI: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30), Viorica Ionică (20), Clara Bartok (10), Doina Copacz (8); EXTREMĂ STÂNGĂ: Cristina Petrovici (46), Maria Maghiari (32), Iuliana Hobincu (28), Emilia Munteanu (5); INTER STÂNGA: Magda Miclos (47), Irene Oancea (24), Victoria Amarandei (19), Georgeta Lăcustă (14), Maria Serediuc (5); PIVOŢI: Doina Furcoi (47), Rozalia Soos (41); CENTRU: Doina Cojocaru (43), Constanţa Piţigoi (38), Darinca Marcov (5); INTER  DREAPTA: Simona Arghir-Sandu (...fosta soţie a preşedintelui FR Fotbal, 48), Niculina Iordache (31), Ana Stănişel (40 de ani, 13), Georgeta Andronache (2); EXTREMĂ DREAPTA: Maria Bosi (38), Nadire Ibadula (35). ...Aşa arăta handbalul feminin românesc în 1975, anul când Victoria Amarandei alege să vină la Ştiinţa Bacău, în Divizia B!
...După ani şi ani, în octombrie 2013, am regăsit-o pe Viky, lucrând în cadrul Asociaţiei Municipale de Handbal Bucureşti, prilej de readucere aminte a tot ce a fost mai frumos şi mai de început în handbalul feminin băcăuan...

Leonard POPA

-Când şi unde aţi început handbalul de performanţă?
-Am început handbalul de performanţă în anul 1964, la Rapid Bucuresti sub îndrumarea domnului profesor Creţu Marcel. Ulterior, la 16 ani, am debutat în Divizia A la meciul Rapid -Rulmentul Brasov, antrenori fiindu-mi  Simion Pompiliu şi Francisc Spier.
-Cum s-a produs venirea la Ştiinţa Bacău?
-Am fost cooptată de către domnul Eugen Bartha, care la vremea aceea era antrenorul lotului naţional. Echipa era în Divizia B, iar în anul urmator  Ştiinţa a  promovat în Divizia A, prin câştigarea tuturor meciurilor disputate.
-In primul an de prim eşalon, primul titlu de campioană adus la Bacău! Vă rog să comentaţi cum de a fost posibilă această performanţă a unei formaţii abia promovate...
-Da, este adevărat că am cucerit primul titlu imediat cum am promovat în Divizia A, acest lucru fiind posibil prin muncă, seriozitate şi coeziunea sufletească a tuturor jucătoarelor din acea perioadă. De fapt, acesta este secretul performanţei şi astăzi.
-Ce vă mai amintiţi despre handbalistele noastre de atunci ?
-Jucătoarele din acea vreme erau foarte serioase şi muncitoare. Lotul era compus din Ecaterina Marian, Elena Văcaru-Tadici, Viorica Vieru, Rodica Mocanu, Florea Rita, Florea Maria, Ioana Vasîlca. Acestea formau nucleul de bază cu care mă înţelegeam perfect,  şi pe teren,  şi în afara lui...
-Cum era antrenorul Eugen Bartha în acea perioadă?
-Eugen Bartha era un foarte bun pedagog, era ca un tată pentru noi toate, fiind foarte apropiat de noi.
-Aţi fost golgetera echipei şi, dacă nu mă înşel, chiar a campionatului...Se marca mai uşor sau mai greu atunci?
-Este adevărat că am fost golgetera echipei şi a campionatului, deşi se marca mai greu faţă de acum, pentru că jocul era un pic mai lent şi nu atât de tacticizat. In zilele noastre se înscrie mai des şi pentru că jocul a devenit individual.
-Ce traseu aţi urmat după plecarea de la Bacău? A fost o despărţire amiabilă?
-A fost o despărţire amiabilă, deoarece eu m-am întors acasă, la Bucureşti. M-am transferat la Confecţia Bucureşti, unde am continuat activitatea ca jucatoare, avand ca antrenori pe Constanţa Piţigoi şi pe Sică Mărgulescu.
-Dacă ar fi să comparaţi ceea ce se juca atunci cu ceea ce se joacă astăzi, ce concluzii aţi trage?
-Nu se poate face o comparaţie între handbalul de atunci şi cel de acum, pentru că jocul era colectiv, spre deosebire de cel de astăzi, care este mai mult individual şi axat pe viteză.
-Cum comentaţi performanţa din grupele Ligii Campionilor a handbalistelor din Baia-Mare?
-Consider ca handbalistele din Baia Mare au avut o prestaţie bună, absolut onorabilă. Deşi sunt la prima experienţă în Liga Campionilor, au ţinut piept unor echipe cu mult mai multă experienţă şi au arătat că handbalul feminin românesc poate scoate din nou capul în Europa,  după tristele evenimente petrecute cu echipa Oltchim. Ultima partidă, pierdută la mare luptă în Ungaria, cu Gyor, e un punct de plecare, nu o staţie terminus…
-Handbalul românesc are, aşadar, viitor? Vă întreb întrucât  aparţineţi sistemului, având o experienţă sportivă de peste 48 de ani...
-Handbalul românesc are şi va avea viitor, dacă cei care se ocupă de centrele de copii şi juniori vor pune mai mult accent pe selecţie şi pe munca în echipă. Trebuie acordată  foarte mare atenţie selecţiei copiilor si angrenării lor în handbalul de performanţă, pentru că ei sunt viitorul handbalului românesc.
-Activitatea dvs. sportivă la ce se rezumă astăzi?
-Activitatea mea are continuitate şi astăzi, fac parte din Asociaţia Municipală de Handbal Bucureşti, sunt arbitru cu participare la toate categoriile organizate de către FRH şi,  pe lângă acestea, sunt antrenor responsabil cu selecţiile pentru fete şi băieţi.
Leonard POPA


luni, 11 noiembrie 2013

VOLEI (F): STIINTA BACAU – Rapid Bucuresti 3:0 (25-15, 25-15, 25-12)

Victorie pe…linie!


    Ana Armeanu, Alina Sigmeanu, Flavia Maria Judea, Ioana Motroc, Sorina Micu…sunt nume care nu spun, deocamdată, nimic nimănui…Formează, totuşi, o echipă despre care au auzit şi copiii de grădiniţă. Rapidul de astăzi este, însă, o mocăniţă, care încearcă să urce dealurile primei divizii. Greu în sus, uşor la vale. Când au coborât la Bacău, fetele au scos chiote de bucurie, de parcă l-au zărit pe Moş Crăciun. In treacăt fie zis, unele dintre ele şi acum îl aşteaptă, întrucât vârsta le permite. Se bucură ca nişte privighetori când realizează câte un punct, iar bucuria lor e molipsitoare. Le aplaudă şi suporterii băcăuani, îl fac să zâmbească până şi pe profesorul Florin Grapă. Când greşesc, nu le ceartă nimeni, li se arată doar câte  un deget ameninţător, aşa cum o faci câteodată către elevul din ultima bancă, la care nu-ţi propui să ajungi cu catalogul...Ştiinţa nu prea ştie să dea în mintea copiilor. Tupeul tinerelor de dincolo de fileu, care stăpânesc blocajul şi plonjonul la sacrificiu, este primit, mai întâi cu bunăvoinţă, apoi cu surprindere. Trimisă în teren, cât în toate partidele de până acum, sârboaica Petrovic serveşte impecabil şi bucureştencele se fâsticesc, de parcă cineva ar fi tras semnalul de alarmă în mijlocul câmpului. Bacăul îşi adjudecă disputa cu 3-0, dar nu-şi depăşeşte recordul câştigării unui set la trei (aşa cum s-a întâmplat în partida cu Piatra-Neamţ), pentru că entuziasmul feroviarelor a prelungit suspansul şi timpul de joc. Am venit pregătiţi pentru o partidă de jumătate de oră, am stat una întreagă! Oricum, Rapidul e pe linie, chiar dacă îl vom vedea în staţie abia peste vreo doi ani...


Leonard POPA

duminică, 10 noiembrie 2013

VOLEI (F): STIINTA BACAU-Unic Piatra-Neamt 3-0 (25-16, 25-15, 25-3)

Volei cu pietricica

   La Piatra-Neamţ, nu se mai joacă decât fotbal…Şi voleibalistele de la Unic s-ar apuca de el, dacă n-ar avea de apărat o tradiţie şi o speranţă, deşi-astăzi- acestea contează tot mai puţin. E drept, unele dintre ele ar putea fi recomandate şi altor sporturi, halterelor de pildă. Deocamdată, ridică, însă, cu dificultate mingile la fileu, acolo unde doar Liliana Curcă mai aminteşte de fosta echipă a Neamţului. Partida de la Bacău cu Ştiinţa n-a avut, practic, istorie şi bănuiesc  că nici viitor. Ultimul set, adjudecat la 3 de studentele lui Florin Grapă, nu cred că se va mai repeta aşa curând. Băcăuncele şi-au văzut, însă, de jocul lor obişnuit, fără să-şi dorească neapărat o victorie-fulger. De altfel, aceasta a devenit inevitabilă începând cu setul al doilea, când pietrencele au început să greşeasca tot mai mult, din toate zonele şi poziţiile. Erorile constante ale oaspetelor ne-au dat prilejul să stăm mai mult cu ochii pe jucătoarele noastre, mai ales că am  avut ce vedea...In primul rând, am remarcat revenirea în teren a Luciei Gaido, pe care suporterii nu o pot uita după excelentul său sezon anterior. Apoi, pe Aleksandra Petrovic, voleibalista cu alură de gimnastă şi gândire şahistă, care pare că îşi calculează atent fiecare pas în teren şi serviciu. Chiar şi Sabina (Miclea) a apărut în sextetul băcăuan, fata de care începusem să ne amintim doar recitind  legendele Romei (capitolul despre răpirea sabinelor). In cele din urmă, victoria confortabilă a Ştiinţei a fost contabilizată prin jocul excelent al Monikăi Potokar şi al argentiniencei Mimi Sosa, de blocajele eficiente ale Alexandrei Sobo şi de egoismul pozitiv al Roxanei Bacşiş care, pomenindu-se cu mingea la serviciu în ultimul set, n-a mai vrut s-o împartă cu nimeni, punând punct jocului, după trei puncte consecutive şi o oră de antrenament cu public, vorba confratelui Costin Alexandrescu. La poalele Ceahlăului, voleiul nu mai e o stâncă tare... In ultimele două sezoane s-a transformat în pietricele.Unice...


Leonard POPA

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Handbal (F): ŞTIINŢA BACĂU-Unirea Slobozia 26-30 (13-15)

Handbal (F): ŞTIINŢA BACĂU-Unirea Slobozia 26-30 (13-15)

Abracadabra!

     Unirea Slobozia a venit la Bacău ca la pomul lăudat, dar necopt. Cu acelaşi sac avid de puncte, bun şi ziua, bun şi noaptea, însă şi cu doi arbitri din Bucureşti (Costin-Vîcea), de care o separă doar Bărăganul şi o apropie aceeaşi monedă naţională şi nevoile personale...Unirea s-ar fi impus pe terenul de joc şi dacă s-ar fi jucat fără arbitri. E o echipă fără istorie care, de vreo câţiva ani, ştie ce vrea. A făcut transferuri, are finanţare şi câteva jucătoare de valoare (Dospin, Stănciulescu-mai ales, portarul Martin...), 2-3 promisiuni (Cozma, Nica...), probabil că, în primul eşalon, n-ar fi cu nimic mai prejos decât actualul Oltchim sau Constanţa...Cei doi oameni în negru trimişi de Capitală şi-au dorit, însă, altceva...Imbrăcaţi în frac, ar semăna mai curând cu doi abracadabrişti de ocazie în mijlocul bâlciului, decât cu două persoane respectabile într-o sală de teatru. Din zece în zece minute, au arbitrat ca la carte, în litera şi spiritul regulamentului. Intre, le-au întors pe studentele băcăuane-plecate decise pe urmele adversarelor-cum  au vrut. Când scorul devenea insuportabil de echilibrat, respectivii găseau imediat antidotul. Din fluierul arbitrilor ieşeau, precum porumbeii din pălăria magicianului, fel de fel de sancţiuni şi decizii, toate împotriva fetelor pregătite de cuplul Oprea-Hornea...Bicefalismul  Costin-Vîcea ne-a umplut Sala Sporturilor cu păsari antrenate să ciugulească toată agoniseala băcăuncelor! Ştiinţa, cu pivotul Mirela Vîlcu (în acest meci, cea mai bună jucătoare din tabăra noastră) în rol de şperaclu capabil să deschidă toate lacătele apărării ialomiţene, s-a mobilizat exemplar. A revenit de la un pasiv de 3 goluri, a preluat chiar conducerea şi a creat iluzii suporterilor din tribună, din ce în ce mai mulţi şi sonori. N-a fost, însă, suficient, pentru că niciodată nu reuşeşte să prezinte 7 coechipiere conectate la aceeaşi priză.  Ştiinţa Bacău este singura echipă din lume care se luptă să câştige partidele disputate în 4 sau maxim 5 jucătoare. Impresionant, dar nu foarte eficient. Curajos şi atât.

Leonard  POPA


miercuri, 6 noiembrie 2013

Volei (F): STIINTA BACAU-CSU Medicina Tg.Mures 3-0 (25-18, 25-21, 25-18)

3-0 cu Atanas…

…De fiecare dată când mă întâlnesc cu Atanas Petrov, antrenorul Mureşului, îmi vine să-l felicit. Cât a fost antrenorul naţionalei noastre feminine, a căutat să adune primăverii o lună în plus, deşi se scuturau pe el toate frunzele uscate. I s-au pus în cârcă pierderea unui set, apoi amnezia generală, şi omul a ajuns să poarte halat alb printre ciocli. Nu pe toată lumea îi încântă performanţa în voleiul românesc! Pe unii îi sperie, pe alţii îi încruntă...La Tg.Mureş, echipa ieşită de sub tiparniţa lui Atanas, ştie să facă cu ochiul. Incântătoarei Gabriella Tsvetanova (una dintre cele mai bune straniere ale campionatului nostru) i s-a adăugat, în vară, cea mai regretată despărţire a Bacăului, din urmă cu doi ani, Tatiana Lupu...Din fericire pentru noi, pe târgmureşence le-au părăsit forţele tocmai acum, în meciul de la Bacău, încheiat cu un 3-0 sec pentru studente. “Felicitări pentru ce?! –m-a întrebat Atanas, după meci...Am greşit mult la serviciu, la preluare...”. La Bacău, toate adversarele greşesc! i-am replicat eu. Şi cum să nu greşească, din moment ce Ştiinţa şi-a recăpătat vioiciunea, o dată cu revenirea lui Mimi Sosa? Parcă şi Potokar, cea care ne tot făcea să oftăm plecarea Kremenei Kamenova, la vânătoare de urşi în Siberia, arată că ştie şi  altfel de volei...Cu fetele lui Florin Grapă te joci doar la începutul toamnei, când încă le mai mângâie razele soarelui. După aceea, devin posace. Alexandra Sobo începe să înţepe la fileu precum albinele zgândărite, Mihaela Herlea intră în transă, iar Denisa Rogojinaru îşi joacă rolul care îi vine ca o mănuşă. Acela al oltencei care nu ştie de glumă…Medicina lui Atanas se întoarce acasă, la Tg.Mureş, mai mult bolnavă. Are timp să se înzdrăvenească în etapa următoare, când dă piept cu Târgoviştea. Fetele de acolo, când nu joacă baschet, animate mereu de aceeaşi Ancuţa Stoenescu, ne binedispun pe toţi…Zdravei!


Leonard POPA

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Handbal (F): ŞTIINŢA BACĂU-Activ Ploieşti 38-26 (16-14)



Inceput sau sfârşit de poveste

Ştiinţa Bacău este echipa care ar trebui să joace concomitent în toate diviziile şi seriile handbalului feminin românesc...In Superligă, pentru că acolo stă toată marea noastră trăire, iar când facem câte o vizită la ceilalţi, nu putem lăsa bagajele la uşă...In eşalonul secund, seria a II-a, ar trebui să fim înscrişi, cu generozitate şi recunoştinţă, ca să promovăm fără emoţii, an de an, pe prima scenă. In seria I, aia a noastră, pentru a şti pe ce lume trăim...Partida cu republicanele din Ploieşti ne-a ţinut cu sufletul la gură doar o repriză. Mai precis, atunci când oaspetele au redus diferenţa de 6 goluri, la unul singur...In treacăt fie zis, tot cam 30 de minute a ţinut şi Republica de la Ploieşti...O repriză în care am trăit prin exuberanţa Adinei Cârligeanu, fata de care nu te plictiseşti niciodată privind-o. In momentele sale de graţie, Adina transformă terenul de joc într-o sală de dans. Ii admiri reuşitele, oftezi la ratările sale, dar îi ţii minte, de fiecare dată, paşii...După pauză, tunurile băcăuane au fost scoase de la naftalină. Lăcrămioara Cîlici, crispată şi copleşită de gânduri în primul rund, a început să facă ceea ce ştie mai bine cu mingea, adică să înscrie gol după gol, amintindu-şi că norma sa e de 10 zâmbete pe meci. Au secondat-o şi celelalte fete năvalnice precum Dunărea gălăţeană, când dă din coadă spre Brăila, Cornelia Ţocu şi Mirela Vîlcu. Ori toate trei, ori niciuna! Şi avantajul studentelor s-a tot mărit pâna în final, pentru că Bianca Dospinescu, cu puterile sale magice, a îngheţat tabela în dreptul ploieştencelor, iar Paula Ababei şi Mădălina Roşu au înţeles că în zborul spre înălţimi cel mai bine e să fii aripile condorului...Pe scurt, un deznodământ (38-26) plin de şarm şi enigmatic, ca semnul discret al unei femei printr-un geam aburit. Nu ştii niciodată ce anunţă, începutul sau sfârşitul poveştii. De-acum, urmează doar meciurile care îţi pot inspira sau bloca emoţiile. Cu Unirea Slobozia, Ştiinţa Bucureşti şi Galaţiul...

Leonard POPA