Victorie pe…linie!
Ana
Armeanu, Alina Sigmeanu, Flavia Maria Judea, Ioana Motroc, Sorina Micu…sunt
nume care nu spun, deocamdată, nimic nimănui…Formează, totuşi, o echipă despre
care au auzit şi copiii de grădiniţă. Rapidul
de astăzi este, însă, o mocăniţă, care încearcă să urce dealurile primei
divizii. Greu în sus, uşor la vale. Când
au coborât la Bacău, fetele au scos chiote de bucurie, de parcă l-au zărit pe Moş
Crăciun. In treacăt fie zis, unele dintre ele şi acum îl aşteaptă, întrucât vârsta
le permite. Se bucură ca nişte privighetori când realizează câte un punct, iar
bucuria lor e molipsitoare. Le aplaudă şi suporterii băcăuani, îl fac să zâmbească
până şi pe profesorul Florin Grapă. Când
greşesc, nu le ceartă nimeni, li se arată doar câte un deget ameninţător, aşa cum o faci câteodată
către elevul din ultima bancă, la care nu-ţi propui să ajungi cu catalogul...Ştiinţa nu prea ştie să dea în mintea
copiilor. Tupeul tinerelor de dincolo de fileu, care stăpânesc blocajul şi plonjonul
la sacrificiu, este primit, mai întâi cu bunăvoinţă, apoi cu surprindere. Trimisă
în teren, cât în toate partidele de până acum, sârboaica Petrovic serveşte impecabil şi bucureştencele se fâsticesc, de
parcă cineva ar fi tras semnalul de alarmă în mijlocul câmpului. Bacăul îşi
adjudecă disputa cu 3-0, dar nu-şi
depăşeşte recordul câştigării unui set la trei (aşa cum s-a întâmplat în
partida cu Piatra-Neamţ), pentru că entuziasmul feroviarelor a prelungit
suspansul şi timpul de joc. Am venit pregătiţi pentru o partidă de jumătate de oră, am stat una întreagă!
Oricum, Rapidul e pe linie, chiar dacă îl vom vedea în staţie abia peste
vreo doi ani...
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu