Interviu cu Mihai RUSU (fostul redactor sportiv al postului de radio “Europa liberă”)

“Alegerile de la FRF sunt un etalon social şi politic pentru România!”

*Interviu cu Mihai RUSU (fostul redactor sportiv al postului de radio “Europa liberă”)

Amintirile fac diferenţa! După atâţia ani de la desfiinţarea postului de radio "EUROPA LIBERĂ", şi acum ne răzbat pe undele hertziene ale memoriei câteva voci de aur, cu care ne-am educat adolescenţa şi studenţia. Una dintre acestea este a lui Mihai RUSU, fostul redactor sportiv al postului de radio interzis, dar cel mai iubit şi ascultat, în timpul regimului comunist. 

Leonard POPA

-Stimate domnule Mihai Rusu, cum ar începe un CV al dvs.?

-Imi încep Cv-ul cu filozofia vieţii mele-un fan al corectitudinii/dreptăţii-după închisoarea politică a familiei mele.

-Cât aţi fost în ţară, aţi practicat tenisul...Unde?

-Am jucat tenis la 3 cluburi: Ştiinţa-Progresul şi Steaua Bucureşti; cu ultima am fost triplu campion naţional şi participant în CCE.

-Când şi în ce împrejurări aţi părăsit România? Familia a avut de suferit?

-In 1977, cu ocazia CCE la Bruxelles, am luat decizia de a deveni refugiat politic pe fondul situaţiei şi perspectivei de atunci. Nu mă împăcam cu ideea unei înregimentări totale în sistemul comunist.

-Cum aţi ajuns în redacţia "Europei libere"?

-Am cerut azil politic la München, unde am început cariera (şi de antrenor) la o bază vis-a-vis de REL; veneau la mine Liviu Tofan (fost coleg la Şcoala Germană din Bucureşti), Dinu Calcianu, Max Bănuş, Noel Bernard; Liviu m-a introdus în "desk-ul românesc" la Sport, fiind înaintea pensionării lui Nicolae Munteanu.

-Pe cine aţi găsit în redacţie, în perioada aceea? Director cine era? Noel Bernard, Radu Gorun sau Vlad Georgescu?

-Ca free-lancer, am cunoscut pe toţi cei consacraţi, în frunte Cu Nicolae Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Sorin Cunea (din Bacău), Şerban Orăscu, Max Bănuş, Ioana Bernard, Nicolae Stroescu, în frunte cu Vlad Georgescu, pe care îl luam la tenis. Director era Vlad Georgescu, istoric cu o minte foarte analitică în politică. Dar editorialele cele mai bune le avea Noel Bernard, care şi prin voce producea un efect radiofonic şi o atmosferă ofensivă în dezbatere.

-Vă rog sa faceţi o scurtă prezentare a foştilor colegi de redacţie, ce v-a rămas profund în amintire de la cei cu care aţi lucrat (si care astăzi nu mai sunt printre noi)..

-Vi-i prezint pe Sorin Cunea, coleg de birou de la Radio-Magazin (Panorama) de la care am învăţat meserie, avea un har si o ironie intelectuală nativă formidabilă; Ion Ioanid-speakerul nostru, făcuse 20 de ani de închisoare şi avea o energie vitală extraordinară bazată pe o memorie ieşită din comun; Tiberiu Stoian-coleg de birou-filozof, căzuse spre sfârşitul vieţii lui (scurte) în misticism; Emil Georgescu avea o prestanţă de procuror (ceea ce şi era) cu o notă de mare încredere în sine; Vlad Georgescu era liniştit, calm, detensiona conflictele şi decidea foarte clar.

-Ce însemna secţia sport la vremea respectivă? Aveaţi contact cu realitatea sportivă din ţară? Cum obţineaţi informaţiile?

- La Sport, era Nicolae C. Munteanu, ajuns în pragul pensionării, aşa că am intrat cu perspectiva unei angajări definitive.

-Multe întâlniri se realizau în ascuns, cu prilejul sosirii în Germania a unor loturi şi delegaţii sportive...Aţi avut asemenea contacte?

- In fond, toate întâlnirile erau oficiale, întrucât eram acreditat ca orice jurnalist; discuţiile erau confidenţiale la fel ca şi ştirile pe care le primeam; tenismanii mei, D Hărădău, Adrian Marcu, Gh. Cosac, Fl Segărceanu veneau la München tocmai pentru că eu le aranjam anumite joburi din care luau bani şi cu care cumpărau, apoi, video-uri; ajungeau cam la un milion lei în anii grei, când in Romania se traia de azi pe mâine; cred că regretă şi azi vremurile de atunci cu bani nemunciţi!

-Mulţi sportivi au ales să rămână în Occident...Aveaţi legături cu aceştia? Cu cine? Imi amintesc că prin vocea dvs. am aflat despre situaţia unor fotbalişti români, Marcel Raducanu, Viorel Năstase, dar şi băcăuanul Gh.Viscreanu, sau chiar handbalişti Coasă, Heydrun Janesch (nu mai ştiu nimic despre ea, a rămas după ce se transferase la Ştiinţa Bacău, o extremă de mare talent, componentă a lotului naţional de tineret, în generaţie cu Moriko Torok şi Laura Lunca), Elena Leonte-altă handbalistă băcăuană (a jucat şi în naţionala Germaniei la Olimpiadă...), ce vă mai amintiţi despre ei, pe cine aţi cunoscut îndeaproape?

- Aveam o listă (obligatorie) cu cei care au rămas în Occident, aşa că îi prezentam permanent, ca să ştie cei de acasă că sunt OK; pe Elena Leonte, o ştiam doar din handbal, iar aici a făcut cariera mare, atât la club, cât şi la naţională. Un model de om agreat permanent de nemţi.

-Care erau cele mai mari satisfacţii la "Europa liberă"?

- Satisfactiile mele la Radio EL au fost imense, atât ca om, cât şi ca jurnalist; am învăţat o meserie la şcoala americană, am învăţat să gândesc global şi să sintetizez punctual ideile cu substanţă, ajungând să fiu redactor-şef cu cca 10 colaboratori în toată lumea; dupa 1989, aveam în Bucureşti pe Cristian Ţopescu, Florin D. Mitu, Ov. Ioaniţoaia, Ion Gavrilescu, Paul Zaharia, Bogdan Albulescu şi pe cel mai bun dintre ei, Alin Savu!

-Astăzi, ar mai fi util -în opinia dvs.-un asemenea post de radio? Mă gândesc că lupta radiofonică poate continua cu alţi duşmani, la fel de nocivi: corupţia din ţările estice e unul dintre ei, iar cea din sport nu a dispărut niciodată...

-In condiţiile de azi, cu 70-80% electorat "roşu" post-comunist, un Radio ca EL ar fi fost vital şi necesar contra manipulării şi intoxicării populaţiei.

-Ce aţi făcut după 1990? Nu aţi fost tentat să reveniţi în ţară?

-Am lucrat până în 95' la München, unde s-a închis postul pentru a fi mutat la Praga, datorită unei superficialităţi a preşedintelui Clinton, după care nucleul de bază a fost obligat să intre în şomaj; eu, ca profesor de sport, am intrat în circuit cu antrenamente şi lecţii de tenis, ajungând până acolo de a închiria o bază spre comercializare.

-Cum aţi fost prezent în "Actualitatea românească" în toţi aceşti ani?

-In era computerului (preluat la REL din anul 1988!) eram permanent la curent cu evenimentele sportive din ţară, cu atât mai mult cu cât oamenii mei mă ţineau permanent în priză, în ideea ca eu să fiu opoziţia din federaţii; din păcate, toţi erau victime, iar când ajungeau în federaţii, schimbau foaia ca şi acum la tenis...

-Sunteţi considerat un specialist al fotbalului german...Sunteţi prezent-radiofonic- la multe posturi de radio româneşti, cu analize competente despre ceea ce se întâmplă în Bundesliga...Explicaţi-ne conceptul de "multi-kulty", cu aplicare în fotbalul german...E acesta cheia miracolului sportiv-dar poate nu numai- nemţesc?

-Cunosc bine fotbalul german, pentru că l-am urmărit în acest proces de emancipare profesionistă în cadrul de jurisdicţie sportivă şi economică, pe fond uman, cu acel model multi-kulti, prin care tinerii "Ausländeri" au fost perfect integraţi, datorită talentului lor; aşa se explică infuzia de emigranţi în tot sportul german a cărui lege este tolerantă şi nicidecum discriminatorie.

-Cum se mai vede fotbalul românesc de la Munchen? Astăzi, dacă aţi fi la microfonul Europei Libere, cum l-aţi comenta? Mai aspru sau mai îngăduitor?

- Fotbalul românesc se vede aşa cum este el de fapt, corupt de la München şi până la Bruxelles; îl comentez aşa cum apare el cu fapte, oameni, evaziuni fiscale şi nerespectări constituţionale, acum fiind mai aspru decât atunci, pentru simplul motiv că avem un cadru democratic, fiind neînţeles de unii sau subestimat de alţii...

-Se apropie alegerile FR Fotbal...La ce vă aşteptaţi? Se schimbă obiceiurile sau doar oamenii?

-Alegerile de la FRF sunt un etalon social şi politic pentru România ! Aici se văd toate greşelile de mentalitate la care nimeni nu vrea să renunţe atunci când în joc sunt interese personale sau de grup. Vreau să cred că anumiţi candidaţi doresc reformarea de sistem a FRF, aşa cum eu doresc acest proces în FR Tenis.

-Ce ştiţi despre candidaţii anunţaţi? Gh.Popescu, Vasile Avram, Marcel Puşcaş, Răzvan Burleanu, Gh.Chevorchian...Aveţi preferinţe?

-Cunosc o parte dintre candidaţi, dar adevărata lor substanţă o vedem abia după alegeri. Marcel Puşcaş este liderul fotbaliştilor-intelectuali, care a acuzat FRF de jurisdicţie sportivă falsă, blaturi-bani negri-societăţii comerciale schimbate cosmetic şi a avut curajul să înfrunte (împreună cu mine) tot sportul românesc. Din acest punct de vedere, are un potenţial de cunoştinţe elevate ce pot fi folosite în reforma FRF pe care o tot cere de circa 15 ani. Are curaj, e ordonat la minte şi a luat cunoştinţă de cum funcţionează fotbalul dezvoltat.

-Aţi încercat şi o apropiere de tenisul de câmp, aţi candidat la preşedinţie, în urmă cu 1 an şi ceva...De ce n-a fost să fie?

- La FR Tenis, am candidat de pe poziţia de outsider contra sistemului vechi şi nou din care fac parte foştii jucători de la Steaua şi Dinamo; am pierdut în faţa acelora pe care i-am găzduit la Hotelul Rusu, cărora le-am aranjat contracte de muncă sau echipament şi care îmi spuneau în 1990 că, împreună vom face ceva bun pentru tenis... Abia acum, în realitate, am văzut marfa umană, care m-a decepţionat total. Pe ordinea de zi, sunt oportunismul şi diletantismul. Faptul că rămân ofensiv prin interviuri prin care arat realitatea, deranjează pe cei din FR Tenis şi la fel pe un Ţiriac sau Năstase, neobişnuiti cu stilul meu de a nu fi yesman şi a avea o conştiinţă civică independentă.

-Ce impresie vă lasă tenismenele noastre? Există, totuşi, un decalaj între fete şi băieţi, observabil nu doar în tenis...Care ar fi cauzele?

- Imi plac noile jucătoare pe care le-am cunoscut şi care şi-au depăşit antrenorii în planul dezvoltării umane.

-Vă tentează o carieră politică? Am remarcat o fotografie în care apăreţi alături de preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu...Ştiţi că a făcut liceul la Bacău şi chiar a încercat să joace handbal (extremă), avându-l antrenor pe Paul Deboveanu, fostul antrenor al Ştiinţei...Consideraţi că a făcut ceva pentru sport în cei 9 ani de mandat?

- Ca orice cetăţean cu un puternic spirit civic, simpatizez cu tot ce este democrat-creştin şi fac opoziţie la tot ce este roşu. Ca membru fondator al Asociaţiei PDL-Diaspora Germania, al carei preşedinte am şi fost, azi susţinător al PMP, m-am implicat în acţiuni politice cu proiecte pentru ţară; fotografia cu preşedintele nostru reprezintă un moment când eu i-am dat Excelenţei Sale un proiect de reformă instituţională a sportului românesc, eşuată după căderea guvernului Boc-MRU.

-Să presupunem că trebuie să o luăm de la zero, în tot ce înseamnă sportul românesc...Care ar fi prima mutare pe care aţi face-o, dacă aţi fi în faţa unei table de şah?

- Dacă vrem funcţionalitate în sport, atunci trebuie să schimbăm jurisdicţia actuală şi să implementăm documentele comunitare de la Lisabona 2004, când România a semnat convenţiile respective; azi, toate statutele sportive sunt anti-constituţionale-antidemocratice şi anti-europene.

-Care ar fi regretele dvs. de după 1989?

-Regretele mele de după 89 sunt clare: oameni care au jucat rolul de victime sau dizidenţi, şi care au ajuns să conducă sportul românesc, şi nu numai, şi-au dat arama pe faţă prin corupţie, incompetenţă şi lipsă de moralitate.

-Aşadar, pe când o nouă redacţie...Europa Liberă?

-Tocmai pe fondul acestor constatări, este nevoie de un mijloc media independent, de informare şi comentare corectă a situaţiei din România; divergenţa de idei şi dezbaterea lor asigură democraţia consolidată, generată printr-un model, aşa cum a fost Radio Europa Liberă...