Interviu cu Christophoros Nungovitch, portarul naţionalei de handbal a Ciprului

  “Ĩmi doresc un campionat puternic...” 

@Interviu cu Christophoros Nungovitch, portarul naţionalei de handbal a Ciprului

 

Christophoros Nungovitch, talentatul portar din naţionala de handbal a Ciprului, cel care le-a creat atâtea probleme handbaliştilor români, în actualele preliminarii mondiale, are un Curriculum Vitae interesant. Născut la 14 Decembrie 1989 în Congo, din tată sârb şi mamă cipriotă (a cărei naţionalitate a preluat-o după decesul tatălui său), Christophoros a atras atenţia specialiştilor încă de pe vremea când era junior la cea mai cunoscută formaţie din Insula Afroditei, SPE STROVOLOU, cu care a şi debutat, de altfel, în prima divizie (2007). Prezenţa sa între buturi a facut posibile cucerirea de către echipa sa a 4 titluri naţionale (2007-2011), a 2 Cupe ale Ciprului (2007-2009), şi nominalizarea în prima reprezentativă. Din sezonul 2011-2012, Christophoros Nungovitch, aflat mereu în căutarea unor campionate tot mai puternice, s-a transferat în Grecia ,la DIOMIDIS ARGOUS, unde performanţele sale au continuat, câştigand titlul şi EUROPEAN CHALLENGE CUP...La sfârşitul lui 2012, Nungovitch a fost desemnat cel mai bun portar din campionatul elen şi titlul de cel mai bun handbalist cipriot. Recent, întrebările şi răspunsurile noastre s-au întâlnit, urmarea fiind…interviul de mai jos! (Leonard POPA)

-...De ce handbal, Christophoros? Când ai descoperit acest sport?

-Pentru că handbalul este singurul sport cu o dinamică electrizantă: acţiune, goluri, salvări şi ratări incredibile, bucuria imensă de după fiecare gol…Un sport puternic pentru caractere puternice. Am început să practic handbalul în noiembrie 1999, când aveam doar 9 ani. Am mers cu câţiva prieteni să jucăm fotbal, iar după aceea ne-am oprit la o sală de sport din apropiere. Acolo, o echipă de handbal tocmai îşi făcea antrenamentul. Mi-a plăcut atâta de mult ce am văzut că făceau băieţii aceia cu mingea, că mi-am propus pe loc să devin şi eu…handbalist! Realmente, iubesc acest sport.

-Şi nu regreţi? Nu e mai uşor  pentru un băiat să se apropie de fotbal? Nu e mai dificil să-l atragi către handbal?

-După opinia mea, handbalul e o disciplină sportivă grea, şi pentru băieţi şi pentru fete, mai dificilă decât fotbalul. Handbalul înseamnă mult mai multe elemente, mai multă imaginaţie, şi la antrenamente, şi în timpul jocului. Trebuie să alergi mai mult, să sari, să pasezi cu exactitate, să stăpâneşti tehnica aruncării la poartă, să te demarci permanent, să ai controlul absolut al mingii şi al adversarului...Fotbalul înseamnă doar să alergi şi să loveşti mingea cu picioarele...

-Ai o tradiţie sportivă în familie?

-Nu, nimeni din familia mea nu a practicat sportul de performanţă.

-De ce portar? Ai fost în poartă, de la bun început?

-Nuuu...La început, am fost extremă dreaptă (de mână dreaptă!), după câţiva ani, antrenorii au văzut că am luat câteva kilograme în plus şi m-au transformat în pivot...Asta a ţinut vreo 2-3 ani, până la vreo 14 ani, când am avut de disputat un meci de campionat cu echipa mea de juniori. Portarul de rezervă s-a accidentat, însă, la antrenament şi formatia a facut deplasarea cu un singur portar, negândindu-se nimeni la ceea ce s-ar fi putut întâmpla...Numai că, în timpul  jocului care a urmat, portarul titular s-a accidentat şi el. Antrenorii au avut la dispoziţie 5 secunde pentru a face înlocuirea, aşa că-fără să mai stea pe gânduri- m-au trimis pe mine în poartă. Am primit doar 4 goluri, într-o repriză şi ceva, uimindu-i pe toţi! De atunci, am rămas  portar....

-Ce înseamnă  handbalul în Cipru?

-Mai întâi de toate, prima echipă la care am fost legitimat, Spe Strovolou...Din păcate, în Cipru, handbalul nu înseamnă nimic. Primul sport susţinut şi promovat este fotbalul...Pe locul al doilea-fotbalul,  pe locul al treilea-fotbalul şi tot aşa până la locul al 5-lea...Pe locul 6 ar fi baschetul, apoi voleiul...Handbalul nu are, încă, un loc al lui....

-Acum, activezi în campionatul Greciei, la Argos, un alt nivel competiţional...Pe ce loc sunteţi?

-Deocamdată, pe 2...

-Care  sunt cele mai mari succese din cariera ta handbalistică?

-Evident, cel mai mare succes îl consider pe cel din 2012, când am cucerit cu echipa de acum, Diomidis Argous, Cupa EHF Challenge...

-Tot atunci, ai fost desemnat cel mai bun handbalist al Ciprului...

-Da, se poate spune că în anul acela am facut istorie, întrucât am fost primul handbalist cipriot care a cucerit o cupă europeană. Asta a însemnat mult pentru mine şi nu voi uita niciodată.

-Ai jucat împotriva naţionalei României, în grupele preliminare ale Mondialului 2014. La Nicosia, România a câştigat greu, cu un singur gol diferenţă, gol marcat în ultima secundă. S-a spus atunci că principalul “vinovat” tu ai fost...

-Naţionala României e foarte puternică, are în spate un trecut glorios. Eu am fost foarte bucuros când am aflat că vom juca în grupă cu România. A fost pentru mine un prilej de verificare, să văd ce şi cât pot, ca portar, în momentul de faţă...Cred că, în meciul de acasă, din Cipru, nu m-am făcut de ruşine...

-Care sunt visurile tale, ca handbalist?

-Aceleaşi pe care le au foarte mulţi...Să joc într-un campionat puternic!

-...Portarii tăi favoriţi? Pe cine ţi-ai ales ca model?

-Din Europa, trei portari îmi sunt mereu în atenţie: Darko Stanic (Serbia), Mathias Anderson (Suedia) şi Slavomir Szmal (Polonia)...

-In campionatul României, când crezi că o să te vedem? 

-Ha-ha-ha....N-am pe nimeni care să-mi promoveze imaginea. Mă recomand numai prin evoluţiile mele handbalistice, despre care se ştie mai puţin. Dacă, în România, se vor găsi  echipe care să se intereseze de mine, ar fi super. Eu sunt pregătit şi, mai mult decât atât, îmi doresc un campionat puternic. Dacă va fi să fie cel din România, se vor convinge toţi că sunt un adevărat luptător...

-Ţi-a rămas ceva şi de la tatăl tău, sârb de origine...

-Desigur, deşi ambiţia de autodepăşire o au toţi sportivii...Altminteri, nu ar exista performanţă, doar sport de masă, în timpul liber. Eu sunt profesionist şi îmi cunosc obligaţiile.