FOTBAL, Divizia B
Nu ne mai ascundem!
*SPORT
CLUB BACĂU- CSMS Iaşi
Altădată, dacă pierdeam acasă cu Iaşul, ne
ascundeam o săptămână. Costică
Rădulescu- singurul antrenor iubit la Bacău- trebuia să scoată fotbaliştii la
meciul următor cu armata şi ordin de la general. Nu era mai mare ruşinea! Putea
să ne dea Steaua 13 şi Vagonul Arad 8, cu Iaşul trebuia câştigat, chiar dacă
după aceea închideam stadionul (în treacăt, fie spus, şi acum vrem să scăpăm de
el, pentru că ne descurcăm din ce în ce mai greu printre avioane, dar nu mai ştim
cum) sau vreo doi-trei suporteri- ăia care, de obicei, atacau steagurile şi
tobele oaspeţilor. Astăzi, o înfrângere cu
urmaşii lui Romilă şi Cuperman- mă rog, blacheurile pe care le-au uitat în
vestiarele din Copou- e primită cu înţelegere şi galeria ieşeană, dacă s-o mai
fi încumetând să însoţească echipa, ajunge în siguranţă la gară, n-o mai
întreabă nimeni de sănătate. N-am fost la meci, nu pentru că mi-e teamă de
catastrofe, ci pentru că, din punctul meu de vedere, până la toamnă, când l-am
rugat pe Liviu Goian să apese butonul roşu, tăvălim iarba degeaba. Nu cred nici
în lacrimile actorilor, nici în zâmbetele domnişoarelor rătăcite prin tribune,
pentru că astea mai mult scuipă seminţe decât recită poezii. Imi va trebui
jumătate de secol să învăţ numele actualilor jucători ai Sport Clubului, dar e
bine-uneori- să pleci la drum cu necunoscutul. E mai palpitant şi ai mai multă grijă de bagaje. Dacă
am ajuns, totuşi, în play-off, fără să ne propunem nimic, înseamnă că încă mai putem sări gardul în curtea vecinului, după cireşe...Prea am alergat în ultimele
două decenii doar după castane!
Leonard POPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu