Bulgarian

duminică, 28 septembrie 2014

HANDBAL, Divizia A (F): ŞTIINŢA BACĂU-Rapid Bucureşti 22-41 (11-20)

Prima zi de toamnă…

…N-a surprins pe nimeni rezultatul final...N-au supărat nici proporţiile scorului…Triste, fără leac, au fost doar momentele în care am vrut să schimbăm regulamentul jocului, preluând mingile cu piciorul şi luând la ţintă braţele adversarului. După aceea, am înţeles, cu bunăvoinţă, şi asta. Am vrut să-l scoatem din luptă, înainte ca acesta să pună mâna pe grenadă. N-am reuşit mare lucru.  A fost, însă, şi o surpriză…Primele 15-20 de minute, când tinereţea şi experienţa au mers cap la cap (1-0, 5-4, 8-7…), ca într-un cuplu perfect, ieşit la plimbare, pe aleile toamnei. Dar cele două nu fac casă bună, când trec la lucruri serioase. Au fost suficiente două-trei schimbări de direcţie ale Alinei Dobrin, în zona centrală, pentru ca studentele să-şi afişeze limitele tehnice. Bucureştencele, biciuite din tribună de antrenorul Mărgulescu, şi-au început galopul de sănătate, alergând după o victorie confortabilă, precum ambulanţele pe străzile Bacăului. De la 9-9, ultima egalitate consemnată (min.18), s-a ajuns la 9-17 şi 11-20, tabela primei reprize…După pauză, operaţia estetică n-a reuşit, aşa că s-au adâncit cicatricile, mai ales că în 7-le rapidistelor a apărut şi Cristina Niculae, care- conştiincioasă şi cu seriozitate- continuă să fie un exemplu pentru generaţiile mai tinere de handbaliste (la fel şi Alina Dobrin). De fapt, la fel ca în urmă cu un deceniu, când era considerată una dintre marile speranţe ale handbalului nostru, toate aruncările Cristinei au fost transformate în goluri…
   După un asemenea joc, nu e greu să dezgropi securea războiului şi să o învârţi deasupra capului. Dar împotriva cui să o faci?! Doar nu vrem să transformăm o echipă de copile, obligate să calce pe pantofi cu tocuri subţiri (abandonaţi de băcăuancele care au ales alte trasee ale performanţei), într-o armată de kamikaze…Dacă ne pierdem şi răbdarea, e ca şi cum am juca handbal în patru.
…E prima zi de toamnă urâtă şi tocmai de aceea îmi zic, ca să nu văd frunzele căzute: lasă, au mai copilărit şi alţii printre tampoane şi au ajuns în haltă căţăraţi pe vagoane!


Leonard POPA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu