Bulgarian

duminică, 24 ianuarie 2016

HANDBAL (F): ŞTIINŢA BACĂU-Spartac Bucureşti 25-25 (12-13)

SĂRBĂTOAREA DE DUPĂ SĂRBĂTORI…
*ŞTIINŢA BACĂU-Spartac Bucureşti 25-25 (12-13)

   Un joc strâmb, ca un petrecăreţ îndoit de oalele de sarmale consumate după o lună de post. Fără miză, dar-mai ales- fără tragere de inimă, partida de handbal Ştiinţa Bacău-Spartac Bucureşti a semănat mai mult cu natura moartă care se aşază peste masa festivă de sărbători la ora 5 dimineaţa…Fetele joacă din amintiri, tabela-mahmură şi ea- adoarme minute întregi, până la urmă, te resemnezi şi consemnezi sec un rezultat care va fi scris cu litere de aur în cartea de onoare a clubului bucureştean, de ani buni, învinsul nostru tradiţional. Studentele n-au jucat cu bulinele roşii decât vreo câteva faze, după vreo  40 de minute de atipeala, când au condus cu 3 goluri avans  (20-17), graţie stăruinţelor singulare ale Laurei Verşescu (7 goluri, cea mai bună de pe teren, în condiţiile menţionate), „secondată” de Iulia Faig…În rest, greşeli căutate cu lumânarea şi asumate fără regrete. Din „regină” a subsolului, Ştiinţa riscă să-şi piardă „coroana” şi să devină un copil de trupă alimentat din bugetul Ministrului Curaj (ca să nu crească prea repede şi să fugă de la şcoală, în timpul orelor de educaţie fizică).
   Deocamdată, e iarnă. Pe locul unde descopeream urmele copitelor de cai sălbatici, răsar doar potcoave ruginite. Unii le dau nume de fete, dar eu aştept să vină primăvara, să văd ce gust au mugurii de brad…

Leonard POPA

joi, 21 ianuarie 2016

*Interviu cu gimnasta bulgară Svetoslava DIMITROVA

“Singurul secret al reuşitei sportive e să ştii să încânţi prin evoluţie publicul…”

*Interviu cu gimnasta bulgară Svetoslava DIMITROVA
   
   O tânără frumoasă din Ruse (Bulgaria) are o exuberanţă adolescentină, plină de farmec. O recunoşti imediat. E Svetoslava DIMITROVA, gimnasta de la ritmică, fata care a fascinat întreaga Italie, prin ţinută sportivă şi eleganţă. Sigur, a adus cu ea din oraşul natal garanţia graţiei şi măiestriei şlefuite de prima sa antrenoare, celebra profesoară Silviya Divcheva-Mitevai.  Cu vremea, peninsularii aveau să descopere, însă,  nu doar o sportivă valoroasă, ci şi un mare caracter. Nu întâmplător, “Svetly” a ajuns lidera echipei sale de club “Gimnastica La Marmora din Biella, pentru care a obţinut titlul de vicecampioană naţională în proba individuală, în 2013. De curând, în ultima lună a anului trecut, sportivei bulgare i s-a decernat trofeul pentru întreaga carieră sportivă, ca semn al recunoştintei şi respectului. Când a deschis uşa “Sportului băcăuan” şi, pentru prima dată, a unei publicaţii româneşti, Svetoslava Dimitrova (n. 22 ianuarie 1993) a făcut-o cu satisfacţia unei sportive pe deplin împlinite…
                                                                                                                                 Leonard POPA

-Sveto, primele întâlniri nu le uiţi niciodată…Tu când ai întâlnit ritmica? La ce vârstă?
-Prima mea zi în sala de gimnastică ritmică a fost extrem de haioasă şi mi-o amintesc foarte bine, chiar şi acum. Aveam şapte ani şi, când am ajuns la sala de gimnastică din oraş, eram aşa de speriată, încât nici nu am vrut să mă despart de tocul uşii. Noroc cu antrenoarea, distinsa doamnă Silviya Divcheva-Mitevai, care-prin zâmbetul ei cuceritor, m-a convins să păşesc înăuntru şi să-mi înving toată teama. Nu ştiam, încă, nimic despre cât de multe dificultăţi urmau să apară!
-Este oraşul natal, Ruse, o capitală a ritmicii, aşa cum Gabrovo e capitala handbalului feminin din Bulgaria? E gimnastica ritmică vecină cu…Arta?
-Ritmica e ceva unic în lume! Cred că baletul e ceva similar, dar nu vreau să fac comparaţii. În oraşul meu, m-am antrenat alături de Silviya Miteva, gimnasta mea favorită şi buna mea prietenă.
-Care este obiectul tău preferat?
-Obiectele mele favorite sunt mingea- prima pe listă- şi panglica. Sunt probele pe care le-am îndrăgit tot timpul şi mereu am avut compoziţii frumoase la aceste obiecte. Cred că m-au exprimat cel mai bine.
-Ştiu că ai sosit în Italia, foarte de tânără…În 2008 erai acolo, la Biella. Cum ai ajuns în Peninsulă?
-Am ajuns în Italia alături de mama şi tata, cu doi ani în urmă. Începuse criza în Bulgaria şi părinţii au făcut acest pas, gândindu-se numai la viitorul meu.
-Eşti căpitanul formaţiei din Biella, Marmora…A fost dificil să te impui într-o echipă din altă ţară decât cea de origine?
-A fi căpitanul unei formaţii sportive e întotdeauna dificil, mai ales dacă principalul obstacol îl reprezintă limba de comunicare. O dată depăşit, am început, încetul cu încetul, să-mi probez şi capacitatea. Cred ca aceasta m-a impus. Oamenii se recomandă mereu prin ceea ce pot face, nu prin ceea ce spun.
-Ce ţi-a oferit în plus, din punct de vedere sportiv, Italia? A fost un pas înainte continuarea performanţei acolo? Spun asta, întrucât ritmica bulgărească este extrem de apreciată, poate, singura din Europa care ţine pasul cu ceea ce se întâmplă în spaţiul ex-sovietic…Bulgaria rămâne o forţă a gimnasticii ritmicii. S-a retras Silviya Miteva, a apărut această surprinzătoare Nevqna Vladinova. Apoi, ansamblul care a obţinut  titlul mondial în 2014…
-Ritmica este o disciplină căreia i se acordă în continuare multă atenţie în Bulgaria. Există sportive valoroase şi antrenori foarte bine cotaţi. Din nefericire, singurul lucru pe care nu a reuşit să mi-l ofere ţara mea natală a fost unul la fel de important, perspectiva unui viitor stabil. Şi nu e vorba doar de viitorul meu ca gimnastă!
-Care au fost cele mai importante succese pe care le-ai obţinut în Italia cu echipa ta? Care e secretul reuşitei într-o ţară diferită de cea natală?
-Cel mai important succes rămâne acel loc doi la individual, obţinut în Campionatul Naţional al Italiei, în 2013. Am făcut un concurs foarte bun şi am fost foarte fericită pentru asta. Chiar l-am meritat! Secretul? Singurul secret al reuşitei sportive e să ştii să încânţi prin evoluţie publicul. Pentru acesta intrăm, în fond, în arenă!
-Ai vreun regret? Ma gândesc că nu ai reprezentat Bulgaria în marile competiţii, deşi o puteai face.
-Vrei  să-ţi spun ceva? Mi-e dor de tot ce înseamnă Bulgaria, dar aici îi am pe părinţi, pe prietenul meu şi pe cei mai buni amici ai mei…Aşa că nu pot spune altceva decât că sunt fericită că locuiesc acum în Italia. Familia e o componentă importantă a fericirii de zi cu zi.
-Care sunt  gândurile pentru 2016, anul pe care tocmai l-am început?
-Oh, 2016… Să mă surprindă cu ceva! Ador surprizele. Un singur lucru mi-l doresc din tot sufletul. Toţi oamenii pe care îi iubesc să fie bine!
-Te-am văzut cândva la Televiziunea Italiană, în rolul unui comentator sportiv…Te-ar tenta o asemenea carieră?
-A fi comentatoare sportivă la o televiziune a fost o minunată şi inedită experienţă, dar nu cred că voi continua în acest spaţiu al audio-vizualului.
-Ce părere ai despre imaginea gimnasticii ritmice în 2016? Va fi Olimpiada din Brazilia… Se vor păstra ierarhiile? Cine crezi că va ieşi campioană olimpică? Kudryatseva? Soldatova? Mamun?
-Elementele din gimnastica ritmică au devenit din ce în ce mai greu de executat. Dacă nu ai calităţile de bază necesare, flexibilitate, îndemânare în mânuirea obiectelor, va fi imposibil să o mai poţi practica. Măiestria tehnică e hotărâtoare şi sportivele de top au tot înălţat ştacheta. Pe moment, gimnasta mea favorită este Yana Kudryatseva. Îmi place şi Soldatova, dar cred că ea nu este încă pregătită să câştige un concurs olimpic.
-Sveto, în încheiere, câteva cuvinte pentru cititorii acestui magazin sportiv care îşi propune, mai întâi de toate, o desfiinţare a graniţelor sportive…
-Revistei îi doresc satisfacţii profesionale deosebite în 2016, ştiu că orientarea sa a depăşit barierele naţionale… Iar cititorilor săi nu pot decât să le reamintesc  că Sportul înseamnă…însăşi viaţa!