Follow by Email

Bulgarian

A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 28 februarie 2016

HANDBAL (F), Divizia A: *ŞTIINŢA BACĂU-CSU Neptun Constanţa 25-30 (13-16)

IZGONIŢI DIN PROPRIILE POVEŞTI 
*ŞTIINŢA BACĂU-CSU Neptun Constanţa 25-30 (13-16)
 

   Nu ştiu cum s-a făcut de-am ajuns cozonacul suferinţelor în handbalul feminin, din care se înfruptă toţi, până şi cei care se mulţumeau cu un colţ de pâine neagră…Când am aflat că la Bacău sosesc fetele care adorm vara în braţele mării, m-am bucurat ca de sărbătoare. Iată, mi-am zis, Dumnezeu nu ne lasă să lăcrimăm tot timpul, ne mai trimite din când în când şi câte o sirenă scoasă la pensie, care să se agaţe în năvodul nostru găurit. N-a fost aşa, pentru că după vreo douăzeci de minute, handbalistele băcăuane, intrate pe teren cu ceasul la mână, şi-au dat seama că au depăşit limita bunului simţ şi au început să joace cum ştiu ele mai bine să nu-şi supere oaspetele… Ca să fiu drept, de vină e numai cel care a hotărât  că handbalul se joacă pe goluri, la două porţi. Degeaba învârtim şi ascundem mingea precum o făcea Iozefini când vroia să-ţi salte ceasul. Am acumulat atâta experienţă, încît în ineficienţă ne putem da până şi Doctoratul!  Ştiinţa de astăzi e ghiulul de aur de la degetul mic al ăluia de la aprozar. Îţi ia ochii, dar tot cartoafe şi buruieni îţi bagă-n traistă. Degeaba s-a chinuit portarul Ivanov să-şi învioreze coechipierele, respingând minge după minge, enervându-i până şi pe arbitri…Pe unele nu le trezeşte nici toaca Mănăstirii Putna! Vine luna marţişoarelor şi studentele noastre se transformă în garofiţe. De aceea le smulg toţi pe unde le întâlnesc…Nu-mi place să aplaud pe cei care trag cu praştia în fereastra sărmanului, dar în curtea adversarului am zărit şi un fir de iarbă verde: interul Filip. Poate creşte frumos, depinde ce i se arată, mai întâi, vapoarele sau Farul de la Eforie.
  Izgoniţi din propriile poveşti, nu putem să le urâm, la urmă tot pe şa încălecăm. Numai calul e de lemn…

Leonard POPA

marți, 16 februarie 2016

*Interviu cu handbalista ucraineană Anastasiia BORODINA (Cercle Dijon Bourgogne/Franţa, fostă la Oltchim Rm.Vâlcea)



“Cred că fericirea NU depinde de ţara unde stai, fericirea depinde doar de noi…”      
 *Interviu cu handbalista ucraineană Anastasiia BORODINA (Cercle Dijon Bourgogne/Franţa, fostă la Oltchim Rm.Vâlcea)  

       Când a ajuns la Oltchim, în 2008, Anastasiia BORODINA (Pidpalova) a fost considerată cel mai bun transfer al întrecerii interne. Născută la Kherson, în Ucraina (5 ianuarie 1982), Anastasiia devenise un inter stânga extrem de apreciat şi dorit în multe campionate europene de prim-plan. Cu o talie impresionantă (1.92 m) şi un braţ de fier, handbalista ucraineană, formată în pepiniera de la HC Dnepryanka, dar crescută la  Motor Zaporozhye (2003-2008), atrăgea toate privirile, fiind urmărită cu pasiune şi admiraţie nu numai de fanii vâlceni. Medaliată cu bronz la Olimpiada de la Atena din 2004 alături de Naţionala Ucrainei pentru care a marcat 220 de goluri în 63 de selecţii, fosta vedetă a Oltchimului din urmă cu câţiva ani a lăsat o amintire extrem de frumoasă (ca mai toate handbalistele ucrainene care au activat în campionatul României) în cartea de glorie a handbalului românesc. Cu 36 de goluri reuşite în cele trei participări ale formaţiei din Rm.Vâlcea în Cupa Campionilor (2008-2011), tripla campioană naţională Anastasiia Borodina şi-a câştigat dreptul la preţuire şi neuitare, asigurându-şi locul în inima suporterilor români. Actualmente, legitimată la Cercle Dijon Bourgogne, în prima  divizie  franceză (după un sezon petrecut la mult mai cunoscuta Metz Handball şi altul la  HBC Brest Pen Ar Bed), Anastasiia continuă să rămână aceeaşi fire optimistă şi comunicativă (stăpâneşte la perfecţie 4 limbi străine, printre care şi limba română!), deschisă oricărui dialog. Nu întâmplător este oaspetele de vază al numărului din această lună al  „SPORTULUI BĂCĂUAN”…
Leonard POPA

-Anastasiia, de curând, ai aniversat ziua de naştere (5 ianuarie)…Câţi ani de…handbal s-au adunat?
-Am sărbătorit 34, ziua de naștere, din care 18 au însemnat ani de handbal!
-Ai început la Kherson, acasă…Cum ai ajuns pe terenul de handbal?
-Am ajuns să practic handbalul, pentru că tata şi primul meu antrenor din Kherson au reuşit să mă îndragostească de acest sport şi de… viaţa sportivă!
-Calităţile tale au fost repede remarcate…În 2002, îmbrăcai deja tricoul lui Motor Zaporojie şi jucai în Cupele Europene. Ai stat mulţi ani acolo, dar şi echipa era una redutabilă... Ucraina chiar reprezenta o forţă în handbalul mondial. În 2004, ai participat cu naţionala la Olimpiada de la Atena şi ai obţinut medalia de bronz. După acest moment de vârf, în Ucraina, handbalul feminin nu a mai avut aceeaşi strălucire…Care au fost cauzele? Jucătoarele eraţi aceleaşi…
-Îmi amintesc că a fost o perioadă super. Campionatul de Ucraina era la un nivel ridicat, iar principalele jucătoare  ale echipei naționale eram  la acelaşi club,  "Motor" Zaporozhye. Altele jucau la cele mai puternice cluburi din Europa. Prin urmare, rezultatele n-au întârziat să apară.  Au fost ani buni, dar apoi a venit, implacabil, criza. "Motor" s-a desfiinţat şi toate jucătoarele au plecat prin alte ţări. Timp de pregătire împreună nu a mai fost şi, bineînţeles, performanţele au dispărut.
-În 2008, ai ajuns la Oltchim, unde ai jucat 3 sezoane, dar ai fost considerată de mulţi cea mai bună stranieră a campionatului românesc…Voi, fetele din Ucraina, aţi fost şi printre primele „straniere” din handbalul nostru. Cum ai ajuns la Vâlcea?
-Cred că am ajuns la "Oltchim" pentru că am jucat bine la echipa națională a Ucrainei, în special contra României J !
-Oltchimul a traversat un moment fast. Practic, nu avea rival în ţară. Poate, doar Braşovul îi mai făcea faţă…Cum ai caracteriza perioada aceea? Care au fost cele mai frumoase momente petrecute la Oltchim?
-Am petrecut aproape 3 ani minunaţi în România. Cea mai frumoasă amintire-publicul românesc și suporterii "Olthimului". Cei care mereu mi-au  făcut "pielea de găină". România este o țară minunată, care iubeşte mult handbalul. Am mulți prieteni acolo. Sigur că o voi tot vizita!  
-Se întrevedea atunci criza în care a ajuns astăzi handbalul din Vâlcea?
-Cât am fost în Vâlcea, criza nu a fost simțită. Nu aș fi crezut că acest lucru s-ar putea întâmpla vreodată…
-După Oltchim, au urmat 2 ani la Dinamo Volgograd, în Rusia. Din 2013, eşti în Franţa…Întâi la Metz, acum la Cercle Dijon…Unde te-ai simţit cel mai bine?
-Oriunde am mers, în orice de țară, am fost foarte bine  primită. Am avut noroc cu fetele din echipă şi conducerile de club…  
-Comparaţii între handbalul din Ucraina, România, Rusia şi Franţa? Ce le diferenţiază? Ce ai lua cu tine din fiecare ţară, din punct de vedere handbalistic?
-Din Ucraina și Rusia, aş lua disciplina și exigenţa faţă de noi însene, nu si raportul dintre antrenori si jucatoare. Din România, dragostea pentru handbal și atmosfera deosebită pe care o face publicul.  Din Franța, posibilitatea de recuperare după stres, popularizarea handbalului  în rândul copiilor, precum și capacitatea de a te bucura efectiv de sportul preferat.
-Care e situaţia acum în campionatul francez? Cum staţi în clasament?
-În campionatul francez se  simt din plin derapajele financiare, unul dintre cluburi chiar a clacat - echipa "Mios". Formaţia mea este, din păcate, pe ultimul loc şi trece printr-o etapă foarte dificilă. Nu are obiective deosebite, pentru ca nicio echipă nu mai retrogradează în Divizia secundă. Singura grijă a conducerii tehnice e să lase tinerele jucătoare să intre în teren, să le pregătească pentru sezonul următor.
-Cum decurge o zi din viaţa ta acolo?
-Aici, zilele decurg altfel. E mai uşor să vorbesc despre ce se întâmplă într-o săptămână: antrenamente, lecții de franceză, cursuri de handbal pentru copii, întâlniri cu sponsorii și voluntarii din jurul echipei…Desigur, în afara terenului, ies cu  prietenii, la  cinema, cumpărături, la o masă la restaurant.
-Ce părere ai despre ultima ediţie a Campionatului Mondial? Te aşteptai la rezultatele înregistrate? Turneul olimpic din vară crezi că va aduce ceva nou?
-Campionatul Mondial a adus multe suprize. Mă refer, în primul rând, la echipa Olandei şi la cea a Poloniei.  Aş vrea să felicit din nou România, pentru medalia de bronz. Fetele au muncit din greu, iar din  ce am văzut în meciul contra Norvegiei, in semifinale, meritau chiar medalia de aur!  Turneul Olimpic îl aștept cu nerăbdare. Sunt sigură că va aduce şi multe lucruri interesante…
-Ai surprins pe toată lumea prin uşurinţa cu care ai învăţat limbile străine atâta de bine…Şi acest dialog se poartă în limba română J  De unde această calitate?! Câte limbi străine cunoşti?
-Sunt o persoană foarte sociabilă. Eu învăț limbile repede, deoarece sunt atâtea de spus J și nu mă tem să fac greşeli. Este o plăcere pentru mine. Vorbesc, desigur, ucraineana, iar când mi se oferă ocazia,  rusa, româna, engleza sau… franceza.
-Voi, sportivele, circulaţi mult şi vedeţi foarte multe…Unde ţi-ar plăcea să te stabileşti definitiv? În ce ţară?
-Îmi plac multe țări europene. În fiecare dintre ele, există aspecte pozitive și negative. Dar cred că fericirea NU depinde de ţara unde stai, fericirea depinde doar de noi. Așa că nu știu încă să răspund la această întrebare.  Oriunde m-aş afla, găsesc întotdeauna momente de bucurie.
-Care sunt obiectivele tale pe termen lung? Unde şi cum  te vezi peste 10 ani?
-În viitor, mi-aş dori să fiu implicată în dezvoltarea și popularizarea handbalului. După 10 de ani, mă văd într-o casă mare si frumoasă, cu familia mea, în care toți sunt sănătoși și fericiți.
-În încheiere, câteva cuvinte pentru fanii tăi din România care nu te-au uitat şi pentru…Bacău, oraşul în care ai fost cu Oltchimul, dar care acum se zbate în Divizia secundă cu o echipă care, cândva, a fost mândria sa…
-Vă doresc sănătate, inspirație, numai victorii cu echipele pe care susțineţi. Vă iubesc! Sunteţi cei mai tari!!!



sâmbătă, 13 februarie 2016

HANDBAL (F): ŞTIINŢA BACĂU-HCF Piatra Neamţ 30-39 (11-20)



DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNŢUITĂ
*ŞTIINŢA BACĂU-HCF Piatra Neamţ 30-39 (11-20)    

   Am pus punct la toate promisiunile, suntem departe de lumea dezlănţuită. Nu pentru noi se înalţă zmeele. Am spus-o de atâtea ori, în ultimii ani, că am început să fiu confundat cu Gică Petrescu (Dumnezeu să-l odihneasca!). Numai şlagărele lui ţineau câte o sută de ani. Ne trezim pe teren doar pentru că sună ceasul Federaţiei. Verbul latinesc se lasă la urmă, iar fetele noastre au sânge latin. Numai al Laurei Verşescu şi al Iuliei Faig e slav, întrucât  mereu vor să câştige puncte care nu-s pentru ele (mă şi mir că nu le dă nimeni peste mână!). Trebuie să fii prost inspirat să le impui obiective. Rişti să te amendeze Protecţia Copilului! N-avem mangal decât pentru a evita ceea ce am urât mai mult pe lume: victoriile obţinute cu mânecile suflecate. Ne plac doar alea realizate cu mâinile în şold, fără alergătură şi gâfâială. Cu Piatra, formaţia care se îmbracă de gală din târg de la Tescani (unde croitor vestit e prietenul Florin Romanescu), am jucat ca după nuntă, când inversezi încălţările şi, până iţi dai seama, pleacă lăutarii. Cui să-i spui că în a doua repriză ne-am oprit din rostogolire, dacă la sfârşit, pe tabelă, scorul indică încă 9 săgeţi înveninate în tolba adversarului?! Până atunci, ne-am tot dat de-a berbeleacul, încât ameţiseră până şi spectatorii. Am ajuns să regret zilele în care handbalistele din Neamţ veneau la Bacău doar să se închine şi să aprindă lumânări la Biserica Precista. După acest 30-39, le iau locul.
Leonard POPA