Bulgarian

joi, 4 august 2016

PE ULIȚA CEHĂ (I): Karlovy-Vary



MERIDIANELE LUMII

PE ULIȚA CEHĂ (I)

   Când ajungi la Karlovy Vary, după două ore cu autocarul dinspre Praga, traversând coline infinite îngălbenite de grâu, te frapează imediat construcțiile cu arhitectura unică, impunătoare și viu colorată. De fapt, un șir neîntrerupt de castele îndrăznețe, martore ale unor timpuri arogante, când înălțimea năștea alte înățimi, turnurile și meterezele care constituie destinațiile obișnuite ale pelegrinului contemporan.  Karlsbad, în germană, înseamnă Băile lui Carl al IV-lea, împăratul care l-a fondat în secolul al XIV-lea, pe timpul unei domnii de 23 de ani (1355-1378). Orașul se află la poalele Munților Metaliferi (până la granița cu Germania mai sunt de parcurs doar vreo 30 de km), în NV Cehiei, la vărsarea râului Tepla în Eger. În secolul al XVIII-lea, așezarea a fost considerată cetatea de scaun a regilor si personalităților culturale europene. Printre cei care s-au aflat de-a lungul vremii în pitoreasca stațiune (astăzi, 55.000 de locuitori), se numără Petru cel Mare (Țarul Rusiei), Karl Marx, Ataturk-făuritorul Turciei moderne, dar și titani ai artei universale, Goethe, Franz Kafka, Beethoven, Gaugain, Paganini, Dvorak sau Smetana…Mulți dintre ei au marcată prezența pe aceste meleaguri prin busturi și statui impozante, descoperite la tot pasul.
  
    Desigur, faima așezării se datorează izvoarelor sale minerale, 79 la număr, însă doar 13 utilizate pentru tratarea  bolilor digestive, chiar dacă fata de la recepția hotelului în care am locuit, mi-a garantat că tratează orice, dacă voi sorbi apa vindecătoare “pe îndelete și în plină mișcare”. În 1760, un doctor pe numele său David Becher, a descoperit dioxidul de carbon în apele orașului și, remarcând că acesta se evaporă extrem de rapid în lichid, a recomandat consumul apei termale direct de la sursa principală. Atunci au început să fie ridicate primele colonade și pavilioane, pentru atragerea turiștilor și protecția izvoarelor miraculoase. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt cele aflate în centrul stațiunii: Snake Spring- 30 de grade Celsius, Park Spring- 47,4 grade, Freedom Spring- 60 grade, Thermal Spring Colonnade- 72 grade. Amatorii le consumă (numai în baza unor recomandări medicale), savurându-le din celebrele ceșcuțe Karlovy Vary, care pot fi procurate de peste tot, cu prețuri variind, în funcție de mărime, între 80 și 150 de koroane (100 kc= 3,71 euro).

   Orașul nu se limitează, însă, doar la a fi amintit ca stațiune curativă. Dimensiunea culturală a prezentului e dată de câteva muzee și catedrale renumite, la îndemâna tuturor turiștilor. Acestea din urmă impresionează, în ciuda faptului că Republica Cehă înregistrează 55 la sută din populație (10.200.000 de locuitori, după ultimul recensământ) ca fiind fără orientare religioasă (atei), prin măreție și modul în care sunt întreținute. Biserica ortodoxă Sf.Petru și Pavel- construită în 1897- are 5 cupole aurite, după modelul oferit de Biserica Sf.Treime de lângă Moscova. Una dintre prețioasele picturi din interior îl înfățișează, de altfel, pe Țarul Petru cel Mare. Biserica Sf.Maria Magdalena este, de asemenea, una dintre cele mai atractive lăcașe de cult, fiind construită în anul 1737, după planurile arhitectului Kilian Ignac Dientzenhofer, în stil baroc. O dată ajuns în vârful treptelor pe care este înălțată, perspectiva care se deschide deasupra orașului este, cu adevărat, impresionantă.

     Centrul Beethoven este o galerie comercială localizată într-una din cele mai vechi clădiri din oraș (Strada Zahradni 23). Colecția de bijuterii cu care își atrage vizitatorii  numără mai mult de 2000  de modele din aur și argint, diamante de lux și alte pietre prețioase. Acolo poți admira (sau achiziționa) produse din cristal, sticlă de Boemia sau porțelan cehesc. La un alt nivel al clădirii, este organizat un Muzeu al Absintului-cealaltă băutură celebră a Cehiei, alături de Becherovka, considerată licoarea tradițională a locului. De altfel, Becherovka are și un muzeu numai al ei, situat în celălalt capăt al  orașului, în apropierea autogării. Denumirea își are originea în numele celui care a fabricat-o, farmacistul Josef Becher, în urmă cu aproximativ 200 de ani, din 27 de plante medicinale și diferite mirodenii, după o rețetă păstrată secret până astăzi. Inițial, băutura s-a numit Karlsbader Becherbitter (are aroma unui bitter obișnuit, dar și ceva în plus, fără termen de comparație). Denumirea de Becherovka a fost preluată după Primul Război Mondial, când Bohemia a intrat în componența Cehoslovaciei. Aproape o sută de ani (până în 1945), managementul companiei care a început să producă băutura la scară largă a aparținut familiei Becher. După Al Doilea Război Mondial, societatea a fost naționalizată, apoi privatizată în 1997 și 2001, când a trecut în proprietatea unei societăți franceze care deține 94 la sută din acțiuni, după mai multe dispute juridice cu urmașii primilor proprietari.

   Teatrul Divaldo din Karlovy Vary, cu stagiune completă în sezonul estival, oferă un program pe gustul fiecăruia, începând cu muzica clasică, prezentă în repertoriul tuturor teatrelor muzicale din Cehia (Vivaldi-Anotimpurile, Beethoven-Simfonia a 5-a, Mozart-Requiem, Smetana-Vltava, Dvorak-Vals in Do Major…), balet (Pyotr Ilyich Tchaikovsky-Lacul lebedelor) și terminând cu ritmuri de muzică populară și chiar jazz (Frank Sinatra Story). Am reținut că prețurile biletelor variază între 200 și 490 de coroane.

  În ciuda unei forfote matinale care conduce invariabil către colonade și izvoare, viața cotidiană a orașului se desfășoară după un tipar liniștit. Nu aleargă nimeni pe străzi, nu tresari în fața niciunui claxon inutil. Surprinde mulțimea de asiatici și arabi (nu de dată recentă, după cum m-a asigurat un localnic) întâlnită, în special, la tejgheaua magazinelor de suveniruri. La urcarea în autobuzele locale (suficiente, cu un program care nu e dat peste cap de pauzele lungi și dese pentru  cafea și o țigară la capăt de linie) se stă la rând organizat, fără comentarii subversive, ca la cozile noastre comerciale de dinainte de 1989.        Am părăsit Karlovy Vary, după patru zile, cu senzația impertinentă că după o nouă descindere în orașul lui Carl al IV-lea nu aș mai avea ce povesti. Nu știu, însă, dacă nu m-ar contrazice imediat culorile burgului, mereu schimbătoare în funcție de anotimp, și siluetele stradale feminine perfecte, de neocolit în orele înserării, care fac dintr-un oraș fără viață de noapte, unul al romantismului și al visării…

Leonard POPA


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu